Afectiuni reumatismale

Date despre sistemul osos

Osul: un ţesut viu dinamic

În organismul viu, oasele sunt structuri vii. Ele conţin nervi şi vase de sânge şi de asemenea celule vii care le ajută să crească şi să se refacă. La fel, osul conţine proteine, minerale şi vitamine.

Copiii se nasc cu circa 300 oase moi (majoritatea formate din cartilaj). În timpul copilăriei şi adolescenţei, cartilajul creşte şi este înlocuit de os dur. O parte din aceste oase fuzionează, încât scheletul adultului cuprinde 206 oase dure.

Funcţiile majore ale oaselor sunt:

• să asigure suport structural pentru organism
• să asigure protecţia organelor vitale
• să asigure un mediu pentru măduva osoasă (care produce celulele sângelui)
• să acţioneze ca un depozit pentru minerale (precum calciul)

Simptome/Factori de risc

Deoarece pierderea de os este graduală şi fără dureri, nu apar în mod normal simptome care să indice că o persoană dezvoltă osteoporoză. Acesta este unul din motivele pentru care osteoporoza este adesea numită „ epidemia silenţioasă”.

Cel mai frecvent, primul semn de osteoporoză este apariţia unei fracturi. În unele cazuri, dar nu în toate, spatele încovoiat („ cocoaşa”) şi pierderea în înălţime pot fi singurele semne vizibile că o persoană suferă de osteoporoză şi are deja, probabil, fracturi vertebrale.

Recunoaşterea riscului de osteoporoză

Factorii de risc pentru osteoporoză se împart în două mari categorii: modificabili şi ficşi (vezi mai jos).

Densitatea minerală osoasă (DMO)

Deoarece mineralele contribuie la rezistenţa osului, densitatea minerală osoasă scăzută este unul dintre cei mai importanţi indicatori care arată că o persoană se află la risc de a suferi o fractură. DMO a unei persoane este determinată atât de factorii de risc modificabili, cât şi de cei ficşi. DMO scade semnificativ cu vârsta, dar dacă scăderea este sub un anumit nivel (vezi la diagnostic) aceasta indică prezenţa osteoporozei. Măsurarea DMO prin absorbţiometrie duală cu raze X (DXA) este în prezent singurul test de diagnostic fidel pentru osteoporoză. Oamenii, în special vârstnicii, care au mai mulţi factori de risc modificabili sau ficşi, ar trebui să consulte medicul în legătură cu oportunitatea efectuării unei determinări a DMO. Rezultatele determinării DMO constituie o bază importantă de plecare pentru a discuta modificările potenţiale de stil de viaţă şi posibilele tratamente.

Riscuri „fixe”

• vârsta
• sexul feminin
• istoricul familial
• fracturi anterioare
• rasa/etnia
• menopauză/histerectomie
• utilizare îndelungată de terapie cu glucocorticoizi
• poliartrită reumatoidă
• hipogonadism primar/secundar la bărbaţi

Riscuri modificabile

• alcool
• fumat
• indice de masă corporală redus
• nutriţie deficitară
• deficit de vitamina D
• tulburări de alimentaţie
• sedentarism
• aport alimentar redus de calciu
• căderi frecvente

Prevenţie

Deşi factorii genetici, înnăscuţi, joacă un rol foarte important în a determina dacă un individ este la risc înalt de osteoporoză, factorii care ţin de modul de viaţă pot influenţa dezvoltarea osului în tinereţe şi de asemenea rata de pierdere de os mai târziu în viaţă. Nutriţia, exerciţiul fizic şi alţi factori legaţi de stilul de viaţă joacă un rol activ în determinarea sănătăţii osului şi în cât de bine poate organismul să înlocuiască pierderea de os.

Copilărie şi adolescenţă

Prevenţia osteoporozei începe cu creşterea şi dezvoltarea optimă a osului în tinereţe.

Copiii şi adolescenţii trebuie:

• să-şi asigure un aport adecvat de calciu care să satisfacă recomandările de dietă din ţara sau regiunea unde trăiesc
• să evite subnutriţia sau malnutriţia proteică
• să menţină un aport suficient de vitamina D prin expunere suficientă la soare sau prin dietă
• să efectueze exerciţiu fizic regulat
• să evite fumatul
• să fie educaţi asupra riscului consumului excesiv de alcool

Perioada adultă

Masa osoasă construită în timpul tinereţii este un determinant important al riscului de fractură osteoporotică mai târziu în viaţă. Cu cât este mai mare masa osoasă de vârf, cu atât este mai mic riscul de osteoporoză. Criteriile nutriţionale şi de şi de stil de viaţă pentru a constitui oase puternice la tineri se aplică de asemenea şi la adulţi pentru prevenirea pierderii excesive de os:

• aport adecvat de calciu şi vitamina D (recomandările variază de la ţară la ţară, oscilând între 800 şi 1300 mg/zi, în funcţie de vârstă)
• exerciţiu fizic regulat, cu susţinerea greutăţii corpului
• absenţa fumatului
• evitarea consumului excesiv de alcool
• persoanele de vârstă medie şi peste trebuie să urmeze aceste principii fundamentale

Cum să reducem riscul de căderi

Fracturile apar la vârstnici din cauza fragilităţii scheletului şi riscului crescut de căderi. Unii din factorii de risc pentru căderi la vârstnici sunt: forţa musculară redusă, instabilitatea posturală, afectarea vederii, utilizarea anumitor medicamente care cauzează ameţeală sau stare confuzională, obstacole din locuinţă sau din afara ei. De aceea, pentru populaţia vârstnică, prevenţia eficientă implică identificarea şi modificarea riscului de căderi, combinată cu exerciţii cu susţinerea greutăţii corpului şi o dietă şi un stil de viaţă sănătoase. Orice os se poate rupe dacă forţa exercitată asupra lui este suficient de mare, dar reducerea impactului forţei poate preveni fractura.

Odată ce a apărut o primă fractură, riscul de a suferi o altă fractură este mai mare comparativ cu cineva care nu a suferit nicio fractură. Acest „efect de cascadă” înseamnă că o femeie care a suferit o fractură vertebrală e la risc de 4 ori mai mare de a suferi o altă fractură în următorul an, comparativ cu femeile care nu au avut niciodată o fractură osteoporotică.

Protectorii de şold au fost dezvoltaţi pentru a reduce impactul traumatismelor şi a proteja osul atunci când survine o cădere din picioare. Studiile au demonstrat valoarea protectorilor de şold atunci când sunt purtaţi de femei vârstnice vulnerabile şi bărbaţi care au suferit deja o fractură, mai ales cei din instituţii de îngrijire.

Principii de prevenire a căderilor

• faceţi mişcare în mod regulat, inclusiv exerciţii pentru echilibru, forţă şi postură
• urmaţi un curs de „prevenire a căderilor” sau de „căderi şi echilibru”
• asiguraţi-vă că locuinţa vă este bine luminată aşa încât să vedeţi pe unde călcaţi tot timpul
• testaţi-vă anual vederea la medic
• eliminaţi eventualele obstacole din jurul casei
• utilizaţi un baston sau cadru dacă e necesar pentru a vă menţine echilibrul
• instalaţi mâini curente pe scări, în baie şi toaletă
• urmaţi un regim sănătos, care include fructe şi legume proaspete şi alimente bogate în calciu
• consultaţi-vă doctorul dacă suferiţi de ameţeli sau vă simţiţi nesigur pe dvs.
• revedeţi toate schemele teraputice împreună cu doctorul d-voastră la intervale regulate
• purtaţi încălţări cu toc lat şi papuci non-derapanţi
• alegeţi încălţări care oferă un bun suport pentru picior
• dacă purtaţi ochelari, asiguraţi-vă că îi folosiţi corect şi fiţi atenţi când urcaţi şi coborâţi trepte dacă purtaţi bifocali şi trifocali
• purtaţi ochelari de soare în exterior pentru a vă proteja de strălucirea soarelui şi eventuali paşi greşiţi

Eliminaţi obstacolele care pot cauza accidente în casă

Podele: nu deplasaţi mobilele din locurile lor obişnuite, mascaţi cablurile şi întrerupătoarele. Asiguraţi-vă că mochetele şi covoarele sunt bine fixate şi netede.

Baie: instalaţi bare de susţinere (mână curentă) şi un covoraş non-derapant în baie sau duş.

Iluminatul: asiguraţi o bună iluminare pe scări, intrări şi holuri. Dacă vă sculaţi noaptea, aprindeţi luminile. Luminile care se aprind automat la intrarea într-o încăpere pot fi de ajutor.

Bucătăria: curăţaţi picăturile de pe podea imediat, iar în dreptul chiuvetei-spălătorului instalaţi un covor de cauciuc antiderapant. Păstraţi vasele/ingredientele pe care le utilizaţi frecvent la o distanţă confortabilă, a.î. să nu fie necesar să vă urcaţi pe scaun sau să vă întindeţi pentru a ajunge la ele.

Scări: pe lângă asigurarea unui iluminat corespunzător, verificaţi dacă treptele şi mâna curentă sunt sigure.

Fapte şi statistici despre osteoporoză şi impactul acesteia

Osteoporoza – în general

• se estimează că osteoporoza afectează 75 milioane persoane în Europa, SUA şi Japonia
• pentru anul 2000, s-a estimat producerea a 9 milioane de fracturi osteoporotice noi, dintre care 1,6 milioane au fost de şold, 1,7 milioane au fost de antebraţ şi 1,4 milioane au fost vertebrale manifeste clinic. 51% din toate aceste fracturi s-au produs în Europa şi Americi, în timp ce majoritatea celorlalte au fost înregistrate în regiunea Pacificului de Vest şi în Asia de Sud-Est.
• 1 din 3 femei în vârstă de peste 50 ani şi 1 din 5 bărbaţi în vârstă de peste 50 ani vor experimenta fracturi osteoporotice.
• Până în anul 2050, incidenţa la nivel mondial a fracturilor de şold este estimată să crească cu 310% la bărbaţi şi cu 240% la femei.
• O fractură anterioară creşte riscul unei alte fracturi cu 86%.

Osteoporoza la bărbaţi

• În jur de 20-25% din fracturile de şold se produc la bărbaţi. Riscul de deces este de circa 20% în primele 12 luni după producerea unei fracturi de şold şi este mai mare la bărbaţi decât la femei.
• Se estimează că riscul calculat pe tot restul vieţii ca un bărbat în vârstă de peste 50 ani să sufere o fractură osteoporotică este de 30%, similar cu riscul de a dezvolta cancer prostatic de-a lungul întregii vieţi.
• Fracturile vertebrale cauzează morbiditate egală la bărbaţi şi femei. Fracturile de şold la bărbaţi cauzează semnificativ mai multe complicaţii şi pierderea funcţiei normale.
• Deşi prevalenţa fracturilor de fragilitate este mai mare la femei, bărbaţii au în general rate mai mari de mortalitate asociată fracturilor.

Fractura de şold

• Circa 75% din toate fracturile de şold apar la femei şi circa 25% din fracturile de şold la persoane peste 50 ani apar la bărbaţi
• Fracturile de şold se asociază invariabil cu durere cronică, mobilitate redusă, dizabilitate, şi un grad înalt de dependenţă. După o fractură de şold, 10-20% din pacienţii care trăiau anterior independent într-o comunitate necesită îngrijire specială instituţionalizată/la domiciliu pe termen lung, acest procent crescând cu vârsta.
• În fiecare an se produc aproximativ 1,6 milioane de fracturi de şold, acest număr fiind estimat în anul 2050 a se situa între 4,5 şi 6,3 milioane.

Fractura vertebrală

• O femeie albă în vârstă de 50 ani are un risc de 16% de a suferi o fractură vertebrală până la sfârşitul vieţii, iar un bărbat alb de 5%.
• O femeie de 65 ani cu o fractură vertebrală are un risc de 25% de a suferi o altă fractură în următorii 5 ani, acest risc reducându-se la jumătate cu tratamentul potrivit.

Statistici-cheie pentru Europa

• Determinările de densitate minerală osoasă sunt subutilizate în majoritatea ţărilor europene. Motivele sunt disponibilitatea redusă a osteodensitometrelor, personalul medical puţin numeros care are calificarea de a efectua determinări, cunoaşterea scăzută a importanţei determinării DMO, limitarea sau lipsa compensării preţului determinării.
• În anul 2000, numărul fracturilor osteoporotice a fost estimat la 3,79 milioane, din care 0,89 milioane au fost fracturi de şold. Costurile totale directe au fost estimate la 31,7 miliarde euro şi se estimează să crească la 76,7 miliarde în 2050 pe seama modificărilor demografice din Europa.
• Se estimează că în Europa 179.000 bărbaţi şi 611.000 femei vor suferi o fractură de şold în fiecare an şi că şi ca în termeni de cost, toate fracturile osteoporotice pot fi estimate la aproximativ 25 miliarde euro.

Nutriţia

Nutriţia şi sănătatea osului

Osteoporoza este o boală cronică, debilitată în care densitatea şi calitatea osului sunt reduse. Oasele devin poroase şi fragile, scheletul slăbeşte şi riscul de fractură creşte mult. Pierderea de os apare „silenţios” şi progresiv, adesea fără simptome până la apariţia primei fracturi, cel mai frecvent de pumn, coloană vertebrală sau şold. Deşi factorii genetici (moşteniţi de la părinţi) determină în mare parte dimensiunea şi densitatea oaselor, factorii legaţi de stilul de viaţă precum o bună nutriţie, exerciţiul fizic regulat şi evitarea fumatului şi a consumului excesiv de alcool joacă de asemenea un rol important.

În fiecare perioadă a vieţii, un regim alimentar echilibrat, bogat în principii nutritive joacă un rol important în dezvoltarea şi menţinerea unui sistem osos sănătos şi puternic. O dietă potrivită include aport caloric şi proteic suficient, grăsimi şi zaharuri, precum şi vitamine şi minerale – în particular vitamina D şi calciu. În copilărie şi adolescenţă, o bună nutriţie ajută la construirea unei mase osoase maxime (de vârf) care va ajuta la reducerea vulnerabilităţii faţă de osteoporoză mai târziu în cursul vieţii. La adulţii tineri sau vârstnici, o dietă potrivită ajută la păstrarea masei şi rezistenţei osoase. Şi la persoanele care au avut o fractură, dieta accelerează şi ajută recuperarea şi reduce riscul de a suferi o altă fractură. Obiceiurile alimentare variate şi sănătoase, incluzând alimente bogate în calciu sunt o reţetă pe toată durata vieţii pentru oase puternice şi pentru o calitate superioară a vieţii.

Calciul

Calciul este o una din piesele majore de construcţie ale ţesutului osos, iar scheletul nostru stochează 99% din totalul calciului din organism. Calciul din oase funcţionează şi ca un rezervor pentru menţinerea nivelelor de calciu din sânge, care sunt esenţiale pentru funcţionarea normală a nervilor şi muşchilor. Aportul de calciu pe care trebuie să-l consumăm se modifică cu vârsta. Necesarul de calciu este mare în adolescenţă când scheletul creşte rapid, iar în această perioadă capacitatea de absorbţie a calciului din alimente creşte. Cu vârsta, această capacitate de absorbţie scade, de aceea persoanele în vârstă trebuie să consume o cantitate zilnică mai mare de calciu.

Laptele şi alte produse lactate sunt cele mai importante surse de calciu disponibile. Lactatele au de asemenea avantajul de a fi surse bune de proteine şi de alţi micronutrienţi (pe lângă calciu) care sunt importanţi pentru os şi pentru starea de sănătate generală a organismului. Alte surse bune de calciu includ unele legume, precum broccoli, peşte conservat cu oase moi (calciul se află în oase!) precum sardinele sau anşoa, nuci (mai ales nucile de Brazilia şi migdalele), unele fructe precum portocalele, caisele, fructele uscate şi preparatele de tofu.

Aportul zilnic de calciu recomandat

Calciu (mg/zi)

Sugari şi copii:

0-6 luni 300-400

7-12 luni 400

1-3 ani 500

4-6 ani 600

7-9 ani 700

Adolescenti

10-18 ani 1300 (mai ales în vârfurile de creştere)

Femei:

19 – menopauza 1000

Postmenopauza 1300

Sarcină (ultim 1200

trimestru)

Lactaţie 1000

Bărbaţi:

19-65 ani 1000

Peste 65 ani 1300

Pe baza datelor din Europa de Vest, America şi Canada. Sursa: FAO/OMS: Human Vitamin and Mineral Requirements, 2002

Nivelul aproximativ de calciu din alimente

Aliment Porţie Calciu (mg)

Lapte, semidegresat 236 ml 272

Iaurt (degresat) 150 g 243

Brânză veche,uscată 28 g 205

Brânză telemea 112 g 142

Brânză mozzarella 28 g 101

Îngheţată, lapte 112 g 112

Broccoli, gătit 112 g 45

Sardele în ulei,întregi, uscate 100 g 500

Migdale 26 g 62

Tofu, fiert 100 g 510

Referinţă: Food Standards Agency (2002) Mc Cance and Widdowson’s The Composition of Foods, Sixth summary edition. Cambridge: Royal Society of Chemistry.

mergi sus